peisaje

Despre remake-uri și fotografie by Daniel Secară

Anul ăsta s-au anunțat foarte multe remake-uri după filme celebre: Mad Max, GhostbustersPoltergeist și multe altele. Evident că prima reacția a fanilor (și nu numai) a fost negativă, chestionând însăși utilitatea efortului artistic (și tehnic) de a reface pelicule cult.

N-am înțeles niciodată supărarea fanilor. Înainte de toate, e posibil ca remake-ul chiar să fie bun. Nimeni nu ia în considerare posibilitatea asta, chiar dacă avem exemple elocvente. The Lord of the Rings în original a fost un eșec total -- dacă nu știai de el, ei bine, e o dovadă suplimentară că a fost un eșec. Iar remake-ul lui Peter Jackson a resuscitat nu doar seria ci și genul fantasy.

Apoi, presupunând prin absurd că remake-ul va fi un eșec... și ce dacă!? Ce mai contează, atâta timp cât originalul a fost bun?! Însă uneori fanii se comportă ca și când remake-ul va șterge din memoria colectivă originalul: there can be only one! carevasăzică :-)

Remake-ul, chiar și prost, te ajută să apreciezi și să înțelegi originalul. Încă o variantă nu face decât să sporească libertatea de alegere, nu s-o limiteze. Și ca să  trasez o paralelă către fotografie, din exact același motiv unii fotografi utilizează modul rafală, sau editează aceeași imagine în mai multe variante. Un profesionist înțelege că se adresează unui public divers, cu așteptări și pretenții variate. Remake-urile sunt deci binevenite :-)

Nu mai țin minte dacă ăsta e originalul...

Nu mai țin minte dacă ăsta e originalul...

...sau ăsta e remake-ul :-)

...sau ăsta e remake-ul :-)