O panoramă pe dos / by Daniel Secară

Ieri am fost la noul Cărturești deschis pe Lipscani. Și pentru că toată lumea fotografia de zor interiorul librăriei, am zis să încerc o tehnică nouă, pentru a mă separa de mulțime. Inițial m-am gândit la panoramă, însă interiorul arhitectural uimea pe verticală, nu pe orizontală. Așa că am decis să creez o vertoramă -- o panoramă pe verticală.

Tehnica e simplă și presupune aceiași pași ca în cazul panoramei: fotografii consecutive pe verticală care să includă minim 30% din spațiu în câmpuri comune, pentru o mai ușoară alipire la post-procesare. Firește, cadrele trebuie să fie executat asemănător, atât ca balans de alb sau expunere, cât și ca nivel ISO sau profunzime de câmp. Însă după ce toți parametrii sunt ficși, singura grijă rămâne compoziția. Iar asta poate fi cam puchinoasă, dat fiind că în librărie era aglomerație și oamenii mișunau dintr-un colț într-altul. 

Am fost nevoit să repet procesul de câteva ori până m-am asigurat că am suficiente cadre cu care să lucrez la post-procesare. Am fost plăcut impresionat de atitudinea degajată a gardienilor. În oricare altă librărie m-ar fi ușuit că fac poze. Nu și în Cărturești. M-au privit de la distanță cum repet maniacal cadrele și m-au lăsat în pace să-mi văd de treabă.

Vertorama e compusă din șase cadre verticale suprapuse, formând de jos și până sus un unghi de cuprindere de peste 180 de grade.

Vertorama e compusă din șase cadre verticale suprapuse, formând de jos și până sus un unghi de cuprindere de peste 180 de grade.