Macro cu buget restrâns / by Daniel Secară

Vorbeam recent despre macrofotografie ca fiind un refugiu pe timp de iarnă, când subiectele și potențialul foto scad pretutindeni. Însă un obiectiv macro dedicat e scump. În funcție de marcă și specificații, prețurile depășesc lejer 1.500 de lei. Și, dat fiind că acesta e un gen fotografic care se adresează în special începătorilor și amatorilor, prețurile sunt deseori greu de justificat. Însă există și alternative mai ieftine.

Cadru realizat cu obiectivul întors

Cadru realizat cu obiectivul întors


Una dintre ele ar fi să încerci să fotografiez cu obiectivul întors. Un truc binecunoscut de fotografii profesioniști folosit pe teren când n-au aparatura necesară la îndemână. Însă chiar dacă sună simplu, de fapt e destul de complicat. Fără o pregătire prealabilă și o dexteritate de invidiat, cu greu poți realiza fotografii bune. Și eu am încercat, doar de curiozitate, însă n-a fost o experiență plăcută.

În primul rând, metoda era extenuantă: cu mâna dreaptă țineam aparatul și declanșam, cu mâna stângă țineam obiectivul întors, iar cu degetul mic apăsam pentru a desface diafragma (obiectivul făcea parte din seria G de la Nikon, cu alte cuvinte nu avea inel extern de diafragmă, situație care mi-ar fi ușurat oarecum fotografierea). Nu mai spun că dacă doream să utilizez și un bliț (care ar fi trebuit configurat manual), fotografierea ar fi fost practic imposibilă. 

Firește, metoda poate fi îmbunătățită. Spre exemplu, unii fotografi pun gumă de mestecat în lăcașul inelului de diafragmă pentru a o ține constant deschisă. Personal, nu prea mă încântă ideea, motiv pentru care nici n-am pus-o în aplicare. Sau, o variantă mai bună ar fi achiziționarea unui inel inversor, care permite montarea obiectivului inversat. Asta e o metodă pe care n-am încercat-o. Presupun că ușurează oarecum procesul fotografic.

În al doilea rând, fotografia cu obiectivul întors prezintă riscuri serioase pentru aparat și obiectiv: mecanismul optic n-a fost creat pentru asemenea „experimente”, iar producătorii nu le recomandă. Din fericire, n-am zgâriat obiectivul și n-am avariat nicio componentă internă a aparatului cât m-am jucat, însă în mod cert a intrat praf la senzor cât am ținut obiectivul întors.

Cadru realizat cu filtru  close-up

Cadru realizat cu filtru close-up


O altă soluție pentru a realiza cadre macro ar fi achiziționarea unui filtru. Fiind un accesoriu relativ ieftin (circa 100 de lei), am ales să-l încerc. Experiența a fost mult mai plăcută decât în cazul fotografierii cu obiectivul întors, însă calitatea lăsa de dorit, iar factorul de amplificare nu era sesizabil (depinde în mare măsură de filtrul utilizat). Apăreau distorsiuni și aberații cromatice sesizabile la mărirea imaginii. La toate astea se adăuga, bineînțeles, reducerea cantității disponibile de lumină.

Cadru realizat cu inele/tuburi de extensie

Cadru realizat cu inele/tuburi de extensie


O a treia soluție, și cea mai bună, ar fi utilizarea inelelor macro care se montează între obiectiv și aparat pentru a micșora distanța minimă de focalizare. Păcălind astfel aparatul, obiectivul poate fi apropiat de subiect, chiar până la poziționarea lui pe lentila principală.

Din punctul meu de vedere e cea mai bună soluție pentru fotografia macro cu buget restrâns. Nu prezintă riscuri pentru senzor sau pentru sistemul optic intern (dacă e dezactivat autofocusul) și nici nu chinuie fotograful. Din cauza timpilor lungi de expunere, se recomandă și utilizarea trepiedului.