Mărțișorul Nikon și ura gratuită by Daniel Secară

Primăvara a adus cu ea un mărțișor special din partea Nikon: noul vârf de gamă la seria aparatelor cu sezor crop, Nikon D7200. Specificațiile tehnice nu sunt impresionante, însă doar dacă le raportăm la variantele precedente ale seriei D7XX. Aparatul în sine e fără îndoială excepțional, iar facilitățile de comunicare și interconectivitate sunt binevenite. Din câte se pare și limita ISO a fost considerabil sporită, până la 25.600, cu două trepte în Hi disponibile doar monocrom.

După cum era de așteptat, reacțiile de pe forumurile autohtone n-au fost tocmai pozitive. Și mai greu de priceput a fost ura gratuită la adresa unui aparat care, în opinia unora, e foarte scump. Prețul e poate un pic piperat. Însă toate produsele la lansare o un preț mai mare, urmând apoi să treacă prin perioade de discount și promoții, iar apoi să se stabilizeze, în funcție de reacția și disponibilitatea clienților de a cumpăra.

Personal, n-am ce să reproșez Nikon... asta dacă nu apar din nou probleme de control al calității. Nu m-aș mira ca peste două luni Nikon să retragă aparatul. Au făcut din asta un obicei în ultimii ani. În rest, nu am ce reproșa. Nici măcar în ceea ce privește prețul. După cum se poate observa, marketingul de la Nikon urmează o tehnică agresivă de poziționare pe piață a cât mai multor produse, accentul fiind pus pe varietate.

Nicio altă companie din domeniu nu are o gamă atât de diversificată de aparate, începând cu banalele aparate entry-level, cu un preț de circa 2.000-2.500 de lei și până la costisitoare aparate full-frame care sar lejer de 10.000 de lei. Nikon și-a poziționat produsele într-o ierarhie clar stabilită (și ușor identificabilă prin intermediul seriilor numerice D3XXX, D5XXX, D7XXX, D6XX, D7XX, D8XX, DX) având de la o treaptă la altă diferențe marginale de preț. Ca exemplu, noul D7200 e la doar 500 de lei diferență față de D610 în perioada promoției.

În ce măsură va da roade strategia de marketing, rămâne de văzut. 

De ce piața foto-video e plină de șarlatani și cum îi poți evita by Daniel Secară

Am ajuns să cunosc, din păcate, prea multe persoane trase pe sfoară de fotografi sau videografi fără experiență, care cu un portofoliu „împrumutat” de prin vecini au înșelat clientela și au făcut de râs o breaslă întreagă. Cu părere de rău o spun, fotografii au căpătat un renume prost în ultimii ani, de când piața de servicii foto-video s-a extins.

Cu toții avem în cercul nostru social cel puțin un prieten care a pățit-o: a contractat serviciile unui fotograf care, în ciuda aerului dubios, oferea un preț atractiv și bașca, includea și servicii de videografie. Amăgiți de prețul tentant, mirii au semnat un contract de mântuială, iar la data evenimentului fotograful fie n-a fost la înălțimea așteptărilor, fie nu s-a prezentat. În alte cazuri însă, fotograful/videograful se prezintă, petrece alături de invitați, își ignoră slujba cu desăvârșire, iar la final se face nevăzut, uitând de obligația pe care și-a asumat-o față de clienți. 

Cine sunt ei și ce efecte au produs pe piața foto/video

Practica șarlatanilor nu e nouă, iar orice fotograf cu experiență îți poate garanta că „fripturiștii” au existat dintotdeauna. De câțiva ani încoace însă fenomenul a căpătat amploare din două motive: pe de-o parte cererea a crescut, ținând pasul cu gama de servicii tot mai largă din Occident, iar pe de altă parte accesul la tehnica foto a fost facilitat de introducerea SLR-urilor digitale.

Avântul tehnologic a atras mulți pasionați de fotografie, dar în același timp a îmbiat la profituri ușoare farsorii. Și uite așa, peste noapte, au apărut fotografii de weekend dedicați cumetriilor, care fără prea multe cunoștințe tehnice au mimat profesionalismul... până când au fost nevoiți să livreze produsele clienților.

Și pentru că n-au putut să ofere materiale de calitate, au dat naștere ofertei „mii de fotografii”. Mai exact, au oferit mirilor dvd-uri doldora de poze și instantanee trase de la șold, care ar provoca infarct oricărui fotograf cu un minim de simț estetic. Și mai grav e că oferta „mii de fotografii” a fost preluată volens-nolens de întreaga breaslă. De teama concurenței sporite, fotografii profesioniști s-au văzut obligați să adopte același standard, dat fiind că în ochii mirilor mii de fotografii neprelucrate reprezenta un criteriu de angajare sine qua non.

Și uite așa, din cauza șarlatanilor, piața de servicii foto a sacrificat calitatea în schimbul cantității iraționale de poze -- ca și când 1.000 de cadre eșuate ar putea vreodată să înlocuiască 10 imagini care surprind emoția evenimentului.

Cum îi poți evita

Deoarece intrarea pe piața de servicii foto-video e practic liberă, iar reglementările sunt virtualmente absente, orice „contabil cu DSLR” poate deveni fotograf cât ai zice „țeapă”. Nu e nevoie de școală, nu e nevoie de creativitate, nu e nevoie de tehnică foto. Poți duce de nas clientul dacă scoți din ghiozdan un DSLR de 2-3 kilograme.

Chiar dacă ei nu vor dispărea prea curând, îi poți evita dacă...

  • soliciți un contract bine întocmit: nu o fițuică de juma' de pagină, ci un contract realizat de un jurist la care poți adăuga propriile tale clauze;
  • ești atent la felul în care se prezintă: dacă la întâlnirea preliminară se îmbracă în pantaloni scurți și sandale e de rău; fără a fi superficial, îți garantez că un om care nu-și respectă clienții, mai mult ca sigur nu-și respectă nici slujba;
  • eviți ofertele incredibile: dacă sună prea bine ca să fie adevărat, păi nu e adevărat; șarlatanii te vor ademeni cu tarife incredibile, doar ca să te lase cu ochii în soare și buza umflată când trebuie să-ți predea materialul finit; nu sugerez să cheltuiești mii de euro pe serviciile foto-video, departe de mine gândul ăsta, însă dacă ți se oferă servicii foto-video complete pentru două-trei sute de euro, ar trebui să fii sceptic;
  • soliciți un portofoliu online: de ce online? pentru că în felul ăsta poți verifica dacă imaginile au fost „împrumutate”;
  • verifici recenziile online: avantajul comunităților foto e că șarlatanii sunt ușor de depistat odată ce-au fraudat clienți; iar dacă te găsești în trista situație în care ai fost înșelat, nu ezita și raportează fotograful/videograful;
  • apelezi doar la persoane juridice: ai o garanție sporită că fotograful e profesionist dacă are un PFA/SRL;
  • soliciți o sesiune foto ante-eveniment: fără îndoială, cea mai bună soluție pentru a evita șarlatanii; în felul acesta poți vedea cu ochii tăi cum lucrează fotograful, cum interacționează cu tine și, bineînțeles, verifici și calitatea materialului finit înainte de marele eveniment.